De la medic la antreprenor: Alexandra Mircea, de la un scaun la 17 și răspunsul pentru Pharma Cloud

Povestea de startPharma Cloud: platforma care a pornit dintr-o sesiune dată online

„Eram în facultate încă. Eu am prins facultatea și în perioada de COVID, și noi atunci dădeam examenele și online.” Așa începe povestea Petronellei Cercan — și, de aici, tot ce a urmat.

Pentru că exact atunci a văzut golul: „am realizat că pentru facultatea de farmacie nu există un spațiu digital unde să găsim cursuri, unde să găsim grile să ne pregătim mai eficient, în afară de cele printate pe care le primeam de la facultate.”

N-a scris un plan de afaceri. A început să posteze. Și a făcut-o exact cum o face cineva care n-are nimic: „îmi făceam singură carusele, nu aveam echipă, nu aveam nimic.” Avea o bază de date strânsă din 2019, de o mie de oameni.

A postat ca să corecteze, nu ca să vândă

Aici e detaliul care schimbă felul în care se citește povestea. Petronella n-a postat ca să facă audiență. A postat pentru că vedea informații greșite: „am încercat să și combat dezinformarea din online, pentru că vedeam din ce în ce mai multe persoane care recomandă diferite lucruri și nu erau corecte.”

Iar cifrele au venit singure. „Aveam niște cifre uluitoare pe Facebook. Ajunsesem din februarie până în vară la aproape 10.000 de oameni care au dat follow.” Reacția ei n-a fost să se bucure, ci să tragă o concluzie de business: „am zis: bun, am niște cifre foarte mari, trebuie să învăț să le citesc și să văd ce fac mai departe.” Și, imediat: „e clar că trebuie să încep să-mi fac o echipă.”

Provocarea pe care încă n-au rezolvat-o

Întrebată despre o provocare depășită, Petronella răspunde onest că e încă în ea: „deși platforma s-a mărit foarte mult, nu reușim să scriem atât de multe materiale astfel încât să o și umplem mai repede.”

Iar motivul pentru care merge greu e, de fapt, o alegere de calitate: „un material durează destul de mult să fie creat. Pentru că eu încerc, prin cursurile pe care le oferim pe platformă, să mixăm atât cărțile din care noi învățăm, cât și ghidurile noi. Iar asta necesită timp.”

Obiectivele pe termen scurt sunt clare: App Store și Google Play până la sfârșitul anului. Platforma e deja bilingvă, română și engleză, inclusiv pentru studenții străini care învață în România. Iar ținta e mai mare: „vrem ca această platformă să fie lansată și la nivel internațional… obiectivul este să devină o platformă de încredere, atât pentru studenți, cât și pentru profesori”, cu colaborări cu universități.

Profil de mentorCine este Alexandra Mircea și de ce răspunsul ei contează aici

De ce e ea persoana potrivită pentru întrebarea Petronellei: pentru că trăiește exact problema pe care Pharma Cloud vrea s-o rezolve. Nu teoretic — la fiecare pacient.

Și mai e ceva. Petronella construiește un produs digital pornind de la o comunitate online. Alexandra Mircea a făcut același lucru, doar că într-o clinică: „aveam deja un profil de social media, vorbeam deja, interacționam cu pacienții, pacienții veneau pentru mine și programam eu.” Înțelegea, spune ea, că investește timp și bani în social media ca să aducă pacientul. Amândouă au construit întâi încredere, apoi structura.

Navighează episodulMomentele-cheie și de ce contează fiecare

Poți vedea episodul integral sau poți sări direct la ce te interesează. Fiecare moment de mai jos schimbă ceva în discuție.

Răspunsul„M-am și gândit la asta” — validarea pe care n-o poți cumpăra

Petronella pune întrebarea clar: dacă merită să dezvolte, pe lângă farmacologia generală, și farmacologia pe specializări medicale — de exemplu cea stomatologică. „Practic, studentul să poată aplica tot ce învață în facultate prin jocuri, prin cazuri clinice, prin cursuri.”

Răspunsul Alexandrei Mircea nu e o încurajare politicoasă. E ceva mult mai valoros:

Uită-te ce s-a întâmplat de fapt. Petronella n-a primit un „da, sună bine”. A primit „m-am și gândit la asta” — de la un medic care nu auzise de platforma ei. Adică: nevoia exista deja, în capul clientului, înainte ca produsul să ajungă la el. În construcția unui produs, ăsta e cel mai puternic semnal pe care îl poți primi.

Iar Constantin Paraschiv o duce mai departe la interviul extins, cerându-i puncte tari și puncte slabe. Răspunsul confirmă: „ne lovim de partea asta de pastile — ce pastile luați, ce tratament luați — aproape la fiecare pacient.”

Nevoia reală„Nu există om care să nu ia pastile”

Aici Alexandra Mircea face ceva ce puțini mentori fac: dimensionează piața dintr-o singură propoziție, fără cifre și fără studii.

„Mi se pare că nu există om care să nu ia pastile. Și, hai, sunt foarte puțini oameni care nu iau pastile — și mi se pare că sunt foarte multe dintre ele care au o interacțiune cu viața noastră de zi cu zi.”

De ce contează pentru un stomatolog, dintre toți: pentru că un pacient care ia anticoagulante, bifosfonați sau imunosupresoare schimbă complet planul de tratament. Iar informația aia trebuie să fie la îndemână în cabinet, nu căutată prin trei surse.

Ea o spune practic: „ar fi foarte util un ghid care să ne fie la îndemână, ca să putem să-l consultăm și să știm cu toții ce interacțiune există între medicamente — să ne ușureze cumva viața.”

De la o specialitate la toate: unde e, de fapt, oportunitatea

Momentul în care răspunsul devine strategie de business: „Așa cum percep lucrul ăsta pentru stomatologi, cred că există deschidere pentru toate specialitățile medicale. Deci extindere.”

Și mai departe: „cred că are capacitate și, în funcție de cum merge în România, nu mi se pare o idee rea să poată să intre și pe piața din afară și să traducă în limbi străine platforma.”

Farmacologie generală vs. farmacologie pe specialități

Cifra care schimbă tot„3 sau 5?” — de la un scaun la 17

Partea a doua a episodului e despre drumul ei. Și începe cu o întrebare pe care Constantin Paraschiv o pune în numele multor medici: chiar e simplu să deschizi o clinică? Că doar, nu-i așa, „ce ai nevoie? Un scaun.”

Răspunsul ei e mai nuanțat decât un da sau nu: „Poți foarte bine să pornești cu un scaun, cu o agendă, dacă îți dorești, cu telefonul personal, și să începi treaba. Și atunci va fi totul făcut la o scară mai mică. Practic, eu așa am făcut.”

Problema nu e startul. E ce urmează: „e important să înțeleagă că, pe măsură ce iau mai multe unituri sau scaune medicale, lucrurile devin mai complicate.”

Ce crezi că îți trebuie vs. ce îți trebuie de fapt

Observația ei despre medicii care vor să devină antreprenori e directă: „am lucrat, am văzut cum se procedează — dar nu se gândesc că nu au sistemele în spate, nu au recepție, nu au programări și așa mai departe.”

Cum s-a construit echipaRecrutare în șantier, pe intuiție — și ce a urmat

Cea mai umană parte a episodului. Alexandra Mircea povestește cum și-a făcut prima echipă, fără să înfrumusețeze nimic:

„Nu prea înțelegeam cum să recrutez oameni. Primii oameni, îmi aduc aminte clar, i-am recrutat în șantier, în clinica cealaltă, pentru că eram pe vremea COVID-ului, clinica nu era gata, mie îmi trebuia asistent și recepționer. Eram în șantier și veneau, și le ziceam: nu o să arate așa, mă rog să înțelegeți.”

Și partea care spune tot despre începuturi: „nu mi-era nici foarte clar cum să fac un interviu. Prima oară mă tot întrebau oamenii «și cum ai angajat-o?». Am simțit că e potrivită. Și după aia mi se zicea: «dar nu mai spune așa, te rog, că nu pot să simt că e potrivită».”

Concluzia ei e onestă în ambele sensuri: „La început, recunosc că angajările au fost pe intuiție și au funcționat foarte bine.” Dar n-a rămas acolo. „Ulterior am rafinat această parte de resurse umane. Și partea de contabilitate, partea juridică — pentru că n-aveam nicio noțiune.”

Ce se schimbă între primul om și al șaptesprezecelea scaun

„Dacă domnișoara de la recepție răspunde «alo, da», s-a terminat”

Partea în care se vede de ce ține la proceduri. Nu din birocrație — din experiența pacientului:

„E important ca oamenii să înțeleagă și să aibă cam aceleași valori cu tine, și să se gândească că noi vrem să facem același lucru: vrem să dăm o experiență diferită pacienților. Pentru că dacă domnișoara de la recepție răspunde «alo, da», s-a terminat.”

Și motivul, care e de fapt despre oameni, nu despre servicii: „trebuie să înțeleagă că oamenilor le e frică de dentist și că e drăguț să răspundă cu un zâmbet, ca să-l facă să se simtă mai confortabil. Sunt foarte mulți pacienți care sunt jenați și nu vrei să-l faci să se simtă jenat. Vrei să-l faci să se simtă confortabil și să-l feliciți că a venit.“

Momentul cel mai personal„Am fost premianta și am fost îngrozită de a greși”

Întrebată despre o provocare pe care n-ar fi crezut că o poate depăși, Alexandra Mircea nu vorbește despre bani, despre clinică sau despre concurență. Vorbește despre ea:

Merită observat cine spune asta. Un om format într-un sistem care pedepsește greșeala mai tare decât oricare altul — medicina — și care a fost, pe deasupra, premianta. Adică exact profilul care are cel mai mult de pierdut recunoscând o greșeală.

Iar pentru un antreprenor la început, aici e capcana ascunsă: dacă vii dintr-un domeniu în care greșeala e interzisă, o să eviți deciziile care ar putea ieși prost. Și atunci nu greșești. Dar nici nu construiești.

Mit vs realitateCe cred medicii despre antreprenoriat și ce spune cineva care a făcut drumul

InstrumentCalculator: cât de pregătit ești să treci de la medic la antreprenor

Tot ce lipsea la începutul Alexandrei Mircea se poate măsura înainte, nu după. Mută fiecare cursor de la 1 la 10, sincer. Scorul cel mai mic e locul unde te-ai bloca primul.

Răspunsul de final„Antreprenor te naști sau devii?”

„Eu l-am descoperit, dar cred că aveam ceva. Ai mei amândoi aveau — acum s-au retras într-un final — aveau cabinetul lor personal, și atunci mi-a fost familiar din casă să aud discuții despre «am luat materiale», «am făcut asta», «am investit în scaune».”

Deci nu s-a născut antreprenoare. Dar a crescut într-o casă unde business-ul se discuta la masă. Iar diferența dintre cele două e exact ce spune ea: nu talent, ci familiaritate. Când auzi de mic că materialele se cumpără, că scaunele se investesc, nu ți se pare că vorbești o limbă străină când o faci tu.

Și încheie cu ceva care contrazice temerea oricărui medic care ezită să deschidă: „nu m-am gândit, sincer, nu m-am gândit că o să renunț la consultat pacienți — pentru că îmi place și mă bucură jobul de antreprenor pe care-l am acum.” Nu a renunțat la medicină ca să facă business. Le face pe amândouă.

ConcluzieCe iei cu tine din episodul ăsta

• Validarea cea mai bună sună așa: „m-am și gândit la asta”. Când clientul avea deja nevoia înainte să afle de tine, nu mai trebuie să convingi pe nimeni.
• Întrebi despre o funcție, primești o hartă. Petronella a întrebat despre farmacologia stomatologică. Răspunsul a fost: toate specialitățile, plus export.
• Comunitatea vine înaintea produsului. Zece mii de oameni într-o jumătate de an, cu carusele făcute singură. Abia apoi platforma.
• Poți porni cu un scaun. Dar la 5 începi să faci eforturi, iar la 17 ai nevoie de mulți oameni în spate.
• Ce te sperie nu e ce te doboară. Materialele scumpe s-au dovedit „cea mai mică problemă”. Oamenii și sistemele — nu.
• Intuiția funcționează până când trebuie s-o predai altcuiva. „Nu pot să simt că e potrivită” — de aici încep procedurile.
• Nu răspunde la cald. Pleacă și revino peste câteva ore, cu o imagine mai clară. E cel mai ieftin sfat de management din tot episodul.
• Greșeala te ridică. Spus de o premiantă care a fost îngrozită de ea ani de zile.

Pentru contextul complet al serii, vezi toate afacerile prezentate live pe 27 mai 2026. Iar dacă te interesează ce urmează după ce business-ul începe să meargă, mergi mai departe la lecțiile reale de scalare în business.

ContinuăMateriale legate de acest episod